Acest articol – primul din studiul Legământul veșnic – face parte dintr-o serie de studii biblice menite să ajute la înțelegerea legămintelor biblice. Un fișier PDF, care conține și teme ce trebuie realizate de cititor poate fi accesat aici.
În limbajul bisericesc uzual, creștinii au folosit, fără să știe, cuvinte a căror semnificație scripturistică nu le era pe deplin clară, iar în lipsa clarității, biserica a adus completări, care au fost prezentate ca adevăr. Dacă biserica noastră a spus sau dacă părinții ei au spus, atunci este adevăr. Spre exemplu, spunem că încheiem un legământ cu Dumnezeu prin și la botez, și astfel intrăm în biserica lui Hristos. Pentru fiecare din aceste cuvinte, noi avem o explicație, cum avem, de asemenea, și pentru relația dintre ele: legământul încheiat prin botez ne face să aparținem bisericii.
Conștiința și liniștea creștinului este tulburată ori de câte ori tradiția sa și a bisericii sale vine în conflict cu o nouă înțelegere a Scripturii. De obicei, atașamentul față de tradiție este mai puternic decât orizonturile pe care le poate deschide o nouă înțelegere. În acest context, numesc tradiție orice învățătură a unei biserici pentru care nu există susținere explicită în Scriptură.
Înainte de a așeza scena pentru tema taberei – legământul cel veșnic – și de a vă introduce în subiect aș vrea să vă atenționez cu privire la seminarele pe care le voi prezenta în aceste zile. Acestea nu sunt menite să ne dea confort și să ne încurajeze în credință; mai degrabă ele vor fi o provocare pentru credința noastră care, dacă îl are pe Hristos ca autor și desăvârșitor se va bucura în dragoste de adevăr, iar dacă are altă sursă se va simți provocată. Seminarele nu sunt menite nici să vă încurajeze să îmi dați dreptate. Singura garanție pe care o aveți și prin care puteți spune dacă eu înțeleg corect sau nu este deținerea personală a adevărului. Nu substituiți această calitate cu tradiția confesională – voi știi. Începând cu acest seminar, eu și dumneavoastră vom fi puși să stăm față în față, individual, fiecare cu legământul pe care l-a încheiat, cu botezul pe care l-a primit și cu biserica în care a intrat. Eu sunt doar un om care pentru aceste zile va avea îndrăzneala să vă ceară socoteală pentru speranța care este în dumneavoastră și pe care ați încununat-o prin legământ cu Domnul, prin botez și intrarea în biserică. Și pentru că nu sunteți botezați de câteva zile sau luni, cu siguranță veți împlini sfatul apostolului Petru, care a spus:
„gata fiți pururea spre a da răspuns cu blândețe și frică tot celui ce vă cere cuvânt despre nădejdea din voi” (1 Petru 3:15, Noul Testament, Mănăstirea Vatoped [de aici înainte NTV]).
Mi-aș dori să priviți acest mod de abordare ca pe un test; pentru a verifica siguranța că puteți oferi răspuns oricui vă cere Cuvânt despre nădejdea pe care o aveți. Nu eu dau testul, doar vă creez cadrul și conținutul pentru a beneficia de el. Doresc să profitați de acest mod de abordare pentru șocul, dacă este cazul, descoperirii că nu puteți justifica din Cuvânt întreaga speranță care vă compune credința. Mediul care există aici vă permite să fiți greșiți și să vă corectați, sau, dacă doriți, să rămâneți la fel.
Dacă undeva simțiți că nu sunteți de acord, fie cu ceea ce prezint eu, fie cu ceea ce găsiți în cartea pe care v-am propus-o pentru citit, folosiți orele de colocviu pentru a testa și argumenta (în același timp) credința personală.
O privire de ansamblu asupra modului în care sunt percepute în creștinism cele trei mari acte creștine despre care vom vorbi în această seară – încheierea unui legământ, primirea unui botez și apartenența la biserică –, precum și relația dintre ele, este absolut necesară. Eu doresc să evidențiez o problemă – care poate nu există –, iar dumneavoastră veți identifica inexistența sau existența ei în creștinism, biserica dumneavoastră și viața personală. În continuare am să vă citesc câteva declarați care au fost rostite fie oral, fie în scris de persoane din credințele (sistemele teologice): ortodox răsăritean, catolic, baptist, calvinist, adventist, metodist și penticostal și le voi contrasta cu o opinie din sistemul teologic luteran.
Citatele nu trebuie privite ca reprezentând poziția completă a sistemului teologic din care sunt preluate cu privire la subiect. Le analizăm doar pentru a sesiza un aspect comun diverselor tradiții creștine, care poate în alte contexte este prezentat mai bine sau chiar corect. Nu toate citatele acoperă perfect relația legământ-botez-biserică.
„Trebuie să existe, spune Biblia, o zi în care omul se botează în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și atuncea încheie legământ cu Dumnezeu, și Dumnezeu devine Mire și el (omul) devine mireasă și astfel noi suntem biserică, iar El este păstorul nostru cel bun.”
„Ce te face în ochii lui Dumnezeu altfel decât ceilalți? Faptul că a existat o zi în viața ta când ai zis: «Doamne vreau să devin al Tău pentru totdeauna. Vreau să închei un legământ cu Tine, vreau să îți dau viața mea cu totul.»”
„Un legământ bisericesc este o promisiune – o promisiune făcută lui Dumnezeu, unei biserici locale și propriei persoane. Un legământ bisericesc este un semn al angajamentului – un angajament față de Dumnezeu, față de biserica Sa și față de sfințenia personală.”
„Când creștini care au crezut în Biblie au început în secolul al XVII-lea să adopte numele «…» ei au organizat biserici locale folosind legăminte. Acestea erau documente semnate de membrii fondatori ai bisericii și care descriau angajamentul față de Dumnezeu și unul pentru altul. Legămintele bisericii au devenit foarte răspândite printre «…» din America. Deseori le veți întâlni în alte biserici (denominațiuni), de asemenea. Ele sunt, de fapt, o promisiune dintre Dumnezeu și oricine se alătură unei biserici locale în ceea ce privește modul în care trăiesc ceea ce cred.”
„După ce am fost călăuzit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să-L accept pe Isus Hristos ca Domnul și Mântuitorul meu, mărturisindu-mi păcatele înaintea lui Dumnezeu și proclamându-mi credința în Domnul Isus, după ce am fost botezat prin scufundare în apă în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, mă angajez, de asemenea, în fața lui Dumnezeu și a celorlalți membri ai bisericii, prin puterea Duhului Sfânt, să: Protejez unitatea acestei biserici […] prin supunerea față de prezbiterii bisericii […].”
„Un legământ este un acord solemn între ființe umane sau între Dumnezeu și om, care implică angajamente sau garanții reciproce.”
„Teologia legământului este un tip de teologie «…» care pune accentul pe ideea unui legământ, sau acord, între Dumnezeu și oameni pe care oamenii sunt obligați să îl respecte. În evanghelie, un legământ este o promisiune sacră sau un acord între Dumnezeu și o persoană sau un grup de oameni, în care Dumnezeu promite o binecuvântare în schimbul ascultării de anumite porunci.”
„Ce este legământul înaintea Domnului? Legământul este făgăduința pe care cineva o dă lui Dumnezeu din recunoștință sau pentru un păcat. Când face legământ înaintea lui Dumnezeu, fie pentru sine, fie pentru altul, fie pentru vreun păcat, fie din recunoștință, omul trebuie să se păzească a nu întrece măsura și a nu se lega să facă vreun lucru nechibzuit sau mai presus de puterea sa.”
„Când creștinul face jurământul botezului, i se promite ajutorul divin. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt gata să lucreze în favoarea lui. Dumnezeu îi pune la dispoziție resursele cerului, pentru ca el să poată fi un biruitor.”
„Recunoașteți jurământul botezului ca fiind un memorial potrivit al morții omului vechi al păcatului și al învierii la o viață nouă în Isus Hristos?”
„Când am venit la Hristos pentru iertarea păcatelor noastre și El ne-a acceptat, și ne-a făcut o parte din familia Sa aici pe pământ, și ne-a scris numele în cartea vieții am făcut anumite promisiuni. În fața lui Dumnezeu, în fața slujitorului Său hirotonit și în fața bisericii Sale, am promis sub forma unui jurământ baptismal că, prin harul Său, vom face lucrurile pe care El ni le-a cerut să le facem și să ne abținem de la a face lucrurile pe care El ne-a cerut să nu le facem. Ne-am ținut noi de acest jurământ? Am fost la fel de buni ca cuvântul nostru? Dacă nu, am adăugat păcat la păcat.”
„Prima mărturisire de credință este făcută în timpul botezului, simbolul credinței fiind în primul rând crezul baptismal. Deoarece Botezul se face în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, adevărurile credinței mărturisite în timpul botezului sunt articulate în termenii referinței lor la cele trei persoane ale Sfintei Treimi.”
„Nașul este persoana care face legăminte și promisiuni în locul copilului, pentru că pruncul nu le poate rosti de unul singur. Persoana care acceptă să fie naș devine răspunzătoare pentru viața acelui copil. […] Cu alte cuvinte, a fi naș nu este o simplă formalitate.”
„La botez, în fața tuturor, nașii se vor lepăda de Satana și își vor mărturisi credința în Isus Hristos în numele micului copil.”
„Încă din cele mai vechi timpuri, jurămintele botezului creștin au constat mai întâi în renunțarea la tot ceea ce este rău și apoi în mărturisirea credinței și loialității față de Hristos. Părinții sau alți sponsori reafirmă aceste jurăminte pentru ei înșiși, în timp ce își asumă responsabilitățile de sponsori.”
„Botezul este acceptarea în legământul harului:
Notă: Ei (cei botezați) declară în mod public că nu vor mai trăi în mândrie și îngăduire de sine. Hristos Se bucură pentru cei care primesc această orânduire spre a-și aduce aminte că ei sunt legați printr-un legământ solemn ca să trăiască pentru Dumnezeu. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, puterile infinite și atotștiutoare primesc pe cei care cu adevărat intră în relație de legământ cu Dumnezeu. […] Nici unul nu se poate sprijini pe mărturisirea lui de credință, ca dovadă că ar avea o legătură salvatoare cu Hristos. Noi nu trebuie să zicem doar: «Eu cred», ci să punem adevărul în practică. Numai prin conformarea față de voința lui Dumnezeu în cuvintele, purtarea și în caracterul nostru, numai astfel putem dovedi că avem legătură cu El. […] Botezul este legământul încheiat cu Dumnezeu de către o conștiință luminată prin Evanghelie, pentru a îndeplini poruncile Sale, și este înmormântarea omului cel vechi cu Hristos spre a învia apoi cu El pentru o viață nouă.”
„Reînnoirea jurămintelor baptismale poate fi făcută la rugăciunea de dimineață sau de seară, sau la Sfânta Împărtășanie, după predică [...] Prin botez am murit împreună cu Hristos și am fost îngropați împreună cu El, pentru a învia împreună cu El la o nouă viață în familia Bisericii Sale. Ne întâlnim acum pentru a reînnoi promisiunile făcute la botezul nostru, pentru a ne afirma loialitatea față de Hristos - și respingerea noastră a tot ceea ce este rău.
Vă reînnoiți și afirmați promisiunile făcute la botez?
Da.”
„Prin misterul pascal, dragi prieteni, suntem îngropați cu Hristos prin Botez în moartea sa și înviați împreună cu El la o viață nouă. Vă invit, prin urmare, [acum că observarea postului mare s-a încheiat,] să reînnoiți promisiunile și jurămintele solemne ale sfântului botez, prin care am renunțat odată la diavol și la toate faptele lui, și am promis să-L slujim cu credință pe Dumnezeu în biserica Sa cea sfântă, catolică și apostolică.”
„Din cele mai vechi timpuri, jurămintele legământului baptismal au constat mai întâi în renunțarea la tot ceea ce este rău și apoi în mărturisirea credinței și loialității față de Hristos.”
„Reafirmarea legământului baptismal
Surori și frați în Hristos, botezul nostru este semnul și pecetea curățirii noastre de păcat, și al faptului că am fost altoiți în Hristos. Prin nașterea, viața, moartea și învierea lui Hristos, puterea păcatului a fost zdrobită și Împărăția lui Dumnezeu a intrat în lumea noastră. Prin botezul nostru am devenit cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu, și eliberați din robia păcatului. Să sărbătorim această libertate și răscumpărare prin reînnoirea promisiunilor făcute la botezul nostru. Vă cer, prin urmare, încă o dată să respingeți păcatul, să vă mărturisiți credința în Isus Hristos, și să mărturisiți credința bisericii, credința în care am fost botezați.”
„«…» învață că botezul îi inițiază pe oameni în comunitatea de credință și într-o relație de legământ cu Dumnezeu și cu poporul lui Dumnezeu. Reafirmarea jurămintelor le permite creștinilor să își reînnoiască angajamentul față de ucenicie - cu ajutorul Duhului Sfânt.”
Teologii luterani care au realizat Concordia: The Lutheran Confessions, au sesizat problema pe care ar fi trebuit să o sesizăm noi în aceste citate:
„În timpul Reformei, ca și acum, unele grupuri creștine au transformat botezul din activitatea mântuitoare a lui Dumnezeu într-un act de ascultare creștină.” - Concordia: The Lutheran Confessions, art. IX, Concordia Publishing House.
Din nefericire, același lucru s-a întâmplat și cu legământul. A fost transformat de biserică, din făgăduința lui Dumnezeu într-un act de ascultare din partea omului. Ca urmare, intrarea în biserică, viața de pocăință, trăirea creștină și bisericească se desfășoară prin puterea promisiunii omenești. Transformarea aceasta a devenit fie un sistem teologic pentru multe confesiuni, fie parazitează o înțelegere mai apropiată de adevăr la alte confesiuni.
Scopul pe care îl urmărim în aceste zile prin seminare, colocvii și studiul cărții propuse este de a determina care este învățătura Bibliei cu privire la aceste trei subiecte și relația dintre ele. De asemenea, vom căuta să vedem cum este afectată înțelegerea pe care o avem despre biserică de, poate, noile descoperiri pe care le vom avea în aceste zile. Implicit, vom identifica care trebuie să fie pașii care trebuie urmați soteriologic[1] și ecleziologic[2].
Reiau, pentru a mă asigura că ați înțeles obiectivul acestor întâlniri: Când am fost abordat de Angelo pentru a ține câteva seminare pe subiectul legământului într-o tabără pe care împreună cu Gabi și Sergiu doreau să o organizeze, pe subiectul legământului veșnic, mi-am spus că ar fi util, și provocator în același timp, să tulbur conștiința denominațională a fiecăruia dintre noi. Plec de la presupunerea că sunteți cu toții oameni ai Biblie în adevăratul sens al cuvântului și veți prefera să supuneți tradiția și cultura denominațională înaintea unui „așa zice Domnul”. Am observat că sunt situații în care fiecare confesiune este pusă să aleagă între Scriptură și tradiție (exemplu: Reforma). De cele mai multe ori este preferată tradiția confesională sau se creează alta nouă sau se adaugă celei vechi elemente noi. Pentru că prin seminarele mele din această tabără nu mă adresez unei confesiuni, ci întregului bloc creștin, am ales un element comun tuturor și v-am prezentat cum este observată în teorie și practică relația legământ-botez-biserică în diferite confesiuni, idee pe care am contrastat-o cu o remarcă a sistemului teologic luteran.
Realizatorii lucrării Concordia: The Lutheran Confessions au remarcat că lucrarea lui Dumnezeu (a harului, iubirii) a fost transformată în act de ascultare din partea omului sau, adaug eu, într-un parteneriat în care colaborarea divino-umană duce la mântuirea individului și a bisericii. Astfel, omul este cel ce decide să încheie un legământ cu Dumnezeu – evident la îndemnul Duhului Sfânt, spune el –, depune la botez un jurământ al ascultării față de Dumnezeu, iar unii chiar față de biserică (și aici vă invit să vă cercetați jurământul), crează biserici care se leagă prin jurământ și legământ de Dumnezeu că vor face sau nu anumite fapte.
Noi vom studia Biblia împreună, veți citi individual și apoi vom discuta cu toții la colocvii dacă responsabilitatea omului și ascultarea lui de Dumnezeu are de-a face cu legământul și jurământul, așa cum este descris de citatele amintite mai sus sau, simplu, de ascultarea de legământul cel veșnic, fără nicio modificare din partea noastră.
Pentru a fi chiar mai specific și pentru a avea o acoperire pentru abordare, în caz că ați început deja să fiți reticienți, vă prezint invitația biblică pentru același demers. Vom citi câteva pasaje biblice, pe care le vom pune ca piloni ai studiului; versete ce ne vor însoți în studiul Biblie în aceste zile și ne vor delimita granițele concluziilor. Vom citi în primul rând două sfaturi, care mi-au fost îndemn pentru acest mod de abordare a subiectului, iar mai apoi acele versete ce ne vor folosi ca piloni.
„Pe voi înșivă ispitiți-vă [πειράζετε (peirazete)] de sunteți în credință, pe voi înșivă încercați-vă (δοκιμάζετε (dokimazete)]. Sau nu vă cunoașteți pe voi înșivă, că Iisus Hristos este în voi? Doar dacă nu cumva sunteți neîncercați.” - 2 Corinteni 13:5[3], NTV
„Urmăriți pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul, cercetând ca nu cumva cineva să fie lipsit de harul lui Dumnezeu…” - Evrei 12:14-15pp[4], NTV
„Iar câți L-au primit, le-a dat lor, celor care cred în numele Lui, să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din voie a trupului, nici din voie a bărbatului, ci de la Dumnezeu s-au născut.” - Ioan 1:12-13[5], NTV
„Fraților, ca om vorbesc; chiar și testamentul întărit al unui om nimeni nu-l nesocotește, nici nu-i mai adaugă porunci[6].” - Galateni 3:15[7], NTV
„Căci unde este testament, trebuie să fie vorba despre moartea celui ce a lăsat testamentul. Căci un testament capătă putere la moartea omului[8], de vreme ce nu are nici o tărie când trăiește cel ce l-a lăsat.” - Evrei 9:16-17[9], NTV
Sfaturile din 2 Corinteni și Evrei, de a testa dacă suntem în credință și a cerceta dacă nu cumva suntem lipsiți de harul lui Dumnezeu, trebuie să fie luate în considerare în fiecare sferă a bisericii; de la individ, familie, biserica din casă sau adunare dintr-o localitate până la structura mondială a bisericii. Credința nu trebuie testată prin conformarea individului, familiei, comunități sau unor structuri administrative la sistemul de doctrine al bisericii din care aceștia fac parte, ci prin testarea sistemului de doctrine al bisericii cu Biblia. Trăirea prin credință și prin har, în interior și exterior, se poate testa și cerceta mai departe prin puterea pe care o deține sau la care apelează biserica: răbdare pentru ajutor divin sau intervenții prin puterea influenței, banilor sau politicii. Cei ce trebuie să lucreze pentru desăvârșirea bisericii – „Și El i-a dat pe unii apostoli, pe alții prooroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, spre pregătirea sfinților spre lucrul slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei plinătății lui Hristos” (Efeseni 4:11-13, NTV) – sunt dați de Dumnezeu sau aleși printr-un anumit sistem ales de biserică: conclav, sinod, adunare electivă etc.? Astfel, cercetarea poate continua de la micro la macro în toate sferele ce compun biserica.
Celelalte trei pasaje din scrierile Noului Testament țin biserica într-un cadru din care nu poate ieși fără riscul de a pierde calitatea de biserică și specificul creștin – adică de trup al lui Hristos. Dacă-l depășește, biserica se poziționează într-o situație din care pocăința va deveni o imposibilitate din cauza orgoliului, mândriei și alte păcate.
Biserica trebuie să fie compusă din cei care devin fii ai lui Dumnezeu prin puterea conferită de Dumnezeu și nu prin sânge, carne sau voința altui om. Astfel, convertirea, pocăința și botezul sunt reacțiile la îndemnurile Duhului Sfânt, nu căderea într-o stare emoțională sau rațională determinată de sânge, carne, mintea umană sau de manipulările altcuiva.
Biserica trebuie să se asigure că, în niciuna din sferele ei, legământul care a fost sfințit prin sângele Domnului Hristos nu este nesocotit sau modificat. Astfel, în privința mântuirii, biserica nu are nimic în plus sau în minus, nu condiționează mântuirea de vreo doctrină sau de vreo faptă care nu este prezentată în legământul întărit de Dumnezeu și, în același timp, nu omite ceva ce este prezent în legământ. A condiționa mântuirea cuiva de ceva ce nu este specificat în legământ este o disprețuire a legământului. La fel este omiterea unui cuvânt din legământ.
Penultimul verset pe care vi-l aduc în atenție ne descrie importanța și puterea sângelui legământului veșnic, legământul care este subiectul principal al studiului nostru.
„Dumnezeul păcii, Cel ce a ridicat din morți pe Păstorul cel mare al oilor, în sângele testamentului veșnic, pe Domnul nostru Iisus, să vă întărească în tot lucrul bun, ca să faceți voia Lui, făcând în voi ceea ce este bineplăcut înaintea Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin!” (Evrei 12:20-21[10], NTV).
Deși toate versetele citite până acum ar trebui să ne preocupe cercetarea, aș vrea să învățați pe de rost pentru următoarele zile următoarele versetele (de preferat din NTV sau Cornilescu cu adăugarea în Hristos):
„Fraților, ca om vorbesc; chiar și testamentul întărit al unui om nimeni nu-l nesocotește, nici nu-i mai adaugă porunci. Iar făgăduințele au fost rostite lui Avraam și sămânței lui; nu zice: și sămânțelor, ca de mai mulți, ci ca de unul: și sămânței tale, Care este Hristos. Și aceasta zic: Legea, care s-a făcut după patru sute treizeci de ani, nu desface, ca să desființeze făgăduința, un testament mai dinainte întărit de Dumnezeu întru Hristos[11]. Căci dacă din Lege este moștenirea, nu mai este din făgăduință; dar lui Avraam prin făgăduință i-a dăruit Dumnezeu.” - Galateni 3:15-18[12], NTV
Note de subsol:
[1] Lb. gr. soteria (salvare). În ceea ce privește mântuirea (salvarea). Vom analiza atât mântuirea individului, cât și a bisericii. ⤴︎
[2] Lb. gr. ekklesia (adunare, comunitate). Ce este biserica? Care este rolul ei? Cum se intră în ea? Cum trebuie să funcționeze? Care este rolul celui ce face parte din biserică? Etc. ⤴︎
[3] „Pe voi înșivă încercați‑vă dacă sunteți în credință! Pe voi înșivă puneți‑vă la încercare! Nu recunoașteți, în ce vă privește, că Isus Hristos este în voi? Doar dacă nu cumva sunteți lepădați.” (Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită, de aici înainte EDCR).
„Examine yourselves, to see whether you are in the faith. vTest yourselves. Or do you not realize this about yourselves, that wJesus Christ is in you?—unless indeed you fail to meet the test!” (English Standard Version, de aici înainte ESV).
„Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință, puneți-vă la’ncercare; sau cumva voi nu recunoașteți că Hristos Iisus este întru voi? în afară numai dacă sunteți ne’ncercați.” (Versiunea Bartolomeu Anania, de aici înainte VBA).⤴︎
[4] „Urmăriți pacea cu toți oamenii, precum și sfințirea, fără de care nimeni nu‑L va vedea pe Domnul! Vegheați ca nimeni să nu ajungă lipsit de harul lui Dumnezeu…” (EDCR).
„Strive for peace with everyone, and for the holiness without which no one will see the Lord. See to it that no one fails to obtain the grace of God…” (ESV).
„Căutați pacea cu toți, și sfințirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul, veghind ca nimeni să nu se lipsească de harul lui Dumnezeu…” (VBA). ⤴︎
[5] „Dar tuturor celor ce L‑au primit le‑a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu, anume celor ce cred în Numele Său; aceștia nu din sânge, nici din voia firii, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu s‑au născut.” (EDCR).
„But to all who did receive him, who believed in his name, he gave the right to become children of God, who were born, not of blood nor of the will of the flesh nor of the will of man, but of God.” (ESV).
„Dar celor câți L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, cei ce nu din sânge, nici din voie trupească, nici din vrere bărbătească, ci de la Dumnezeu s’au născut.” (VBA). ⤴︎
[6] Lb. gr. ἐπιδιατάσσεται (epidiatassomai); a porunci pe lângă ceva, a adăuga ceva la ceea ce a fost poruncit, a suplimenta cu un cod de legi. ⤴︎
[7] „Fraților (ca să iau o pildă din viața de zi cu zi), un testament, fie el și omenesc, odată întărit, nu mai poate fi anulat sau modificat.” (EDCR).
„To give a human example, brothers: even with a man-made covenant, no one annuls it or adds to it once it has been ratified.” (ESV).
„Fraților, ca un om grăiesc, chiar testamentul întărit al unui om, nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva.” (VBA). ⤴︎
[8] La moartea celui ce l-a făcut, nu la moartea omului cum este presupus în această traducere. Textul grecesc de pe manuscrisele bizantine nu susține o astfel de traducere. ⤴︎
[9] „Căci oriunde este un testament, trebuie să aibă loc moartea celui ce l‑a făcut. Pentru că un testament intră în vigoare după moartea lui, căci n‑are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l‑a făcut.” (EDCR).
„For where a will is involved, the death of the one who made it must be established. For a will takes effect only at death, since it is not in force as long as the one who made it is alive.” (ESV).
„Căci acolo unde este testament trebuie neapărat să fie arătată moartea celui care l-a făcut. Un testament își capătă puterea de la morți, dat fiindcă el nu are nici o putere câtă vreme cel ce l-a făcut trăiește.” (VBA). ⤴︎
[10] „Dumnezeul păcii, care – prin sângele legământului veșnic – L‑a adus înapoi din morți pe Marele Păstor al oilor, pe Domnul nostru Isus, să vă desăvârșească în orice lucru bun, ca să faceți voia Lui, și să lucreze în noi ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Hristos! A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin!” (EDCR).
„Now may the God of peace who brought again from the dead our Lord Jesus, the great shepherd of the sheep, by the blood of the eternal covenant, equip you with everything good that you may do his will, working in us that which is pleasing in his sight, through Jesus Christ, to whom be glory forever and ever. Amen.” (ESV).
„Iar Dumnezeul păcii, Cel ce L-a sculat din morți pe Domnul nostru Iisus, Marele Păstor al oilor prin sângele unui testament veșnic, să vă înzestreze cu tot ceea ce este bun spre a-I face voia, lucrând întru noi ceea ce e bineplăcut înaintea Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie-I slava în vecii vecilor! Amin!” (VBA). ⤴︎
[11] În Hristos (ις Χριστον) apare în manuscrisele D F G I K L 0176 0278 104 365 630 1505 𝔐 sau Eusebiu și Ambrosiaster și nu apare în 𝔓46 ℵ A B C P Ψ 6 33 81 1175 1241 1739 1881 2464 r t vg co (cf. NA28 Apparatus). Augustin citează pasajul în De civitate Dei contra paganos (20. 39) folosind textul cu în Hristos prezent. Traducătorii NKJV au preferat să includă în text în Hristos. ⤴︎
[12] „Fraților (ca să iau o pildă din viața de zi cu zi), un testament, fie el și omenesc, odată întărit, nu mai poate fi anulat sau modificat. Or, făgăduințele i‑au fost făcute lui Avraam și seminței lui. Nu zice: «și semințelor», ca și cum ar fi vorba de mai multe, ci ca și cum ar fi vorba de una: și seminței tale, adică Hristos. Iată ce vreau să zic: testamentul pe care l‑a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi anulat de Legea dată după patru sute treizeci de ani, astfel încât făgăduința să fie nimicită. Căci dacă moștenirea ar veni pe baza Legii, n‑ar mai fi pe baza făgăduinței; însă lui Avraam Dumnezeu i‑a dăruit‑o prin făgăduință.” (EDCR).
„To give a human example, brothers: even with a man-made covenant, no one annuls it or adds to it once it has been ratified. Now the promises were made to Abraham and to his offspring. It does not say, «And to offsprings,» referring to many, but referring to one, «And to your offspring,» who is Christ. This is what I mean: the law, which came 430 years afterward, does not annul a covenant previously ratified by God, so as to make the promise void. For if the inheritance comes by the law, it no longer comes by promise; but God gave it to Abraham by a promise.” (ESV).
„Brethren, I speak in the manner of men: Though it is only a man’s covenant, yet if it is confirmed, no one annuls or adds to it. Now to Abraham and his Seed were the promises made. He does not say, «And to seeds,» as of many, but as of one, «And to your Seed,» who is Christ. And this I say, that the law, which was four hundred and thirty years later, cannot annul the covenant that was confirmed before by God in Christ, that it should make the promise of no effect. For if the inheritance is of the law, it is no longer of promise; but God gave it to Abraham by promise.” (NKJV).
„Fraților, ca un om grăiesc: chiar testamentul întărit al unui om, nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva. Or, făgăduințele au fost rostite lui Avraam și Seminției sale. Nu se zice: și «semințiilor» – ca de mai multe, ci ca de una singură: și Seminției tale, ceea ce înseamnă: Hristos. Or, eu spun aceasta: Un testament mai dinainte întărit de Dumnezeu în Hristos, nu-l desființează legea care a venit după patru sute treizeci de ani, așa încât ea să desființeze făgăduința. Că dacă moștenirea este din lege, atunci nu mai e din făgăduință; Dumnezeu însă prin făgăduință i-a dăruit lui Avraam moștenirea.” (VBA). ⤴︎
