Rivalitatea mută, dar de lungă durată, dintre patriarhiile Romei și Constantinopului s-a intensificat la începutul secolului al XI-lea, având ca rezultat excomunicarea de către o legație papală a patriarhului Constantinopolului, Mihail Cerularie, care la rândul său i-a excomunicat printr-un sinod pe legații papali. Totuși, putem spune că anatemele din 1054 au trecut aproape neobservate de către contemporani, care au înțeles politica conflictelor interne corpului pastoral. Vezi aceasta în episodul 8 al seriei: Marea schismă – înainte de 1054 — https://youtu.be/vGDNVXzN494 Clivajul produs în 1054 părea a putea fi reparat de diversele tentative diplomatice dintre Răsărit și Apus, dar niciuna nu a adus rezultatul dorit. Când Apusul s-a angajat în cruciade, exista din nou speranța unei reconcilieri. Însă o lovitură de palat la Constantinopol și o problemă de logistică militară la Veneția au condus armata celei de a patra cruciade să cucerească de două ori Constantinopolul. Marea schismă este privită astăzi ca un mit de către cei care se guvernează după raportul istoric și nu de incontinența emoțională. Află de ce, intr-o expunere susținută de arhimandritul Chiril Hovorun: „Un mit: 1054” https://youtu.be/qQ-HdO05Pyc