După sute de ani de căutări teologice și politice, și tot atâta de decizii sinodale, creștinismul nu este încă stabil, ci chiar departe de stabilitate. Schismele din 431 și 451, care au separat creștinii semiți de greci, latini și barbari, precum și schisma din 1054/1204 dintre greci și latini și barbari au fost doar începutul unor prăpastii care s-au dezvoltat în creștinism. Punctul culminant al dezbinărilor a fost marcat de apariția Reformei Protestante care a dat naștere unor tradiții ca cea luterană, calvinistă, anglicană sau metodistă și care la rândul lor au generat o serie nesfârșită de clivaje creștine ce au dus la formarea a zeci de mii de biserici, dintre care unele prezente în România: Biserica Baptistă, Biserica Penticostală, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Biserica Evanghelică etc.