Declarația Vaticanului cu privire la atentatul de la Paris

Declarația Vaticanului cu privire la atentatul de la Paris

Recomand 4852 Paul Bucur
Added by 14 noiembrie 2015

Directorul biroului de presă al Vaticanului,Federico Lombardi, a emis o declarație cu privire la atentatul de la Paris din 13 noiembrie 2015:

„Suntem șocați de această nouă manifestare de violență teroristă nebună și de ură, pe care o condamnăm în maniera cea mai radicală, împreună cu Papa și cu toți cei care iubesc pacea. Este vorba despre un atac contra păcii întregii umanității, care impune o reacție decisivă și solidară din partea noastră pentru a ne opune propagării urii mortale sub toate formele sale.”

Ce s-a întâmplat așa de grav la Paris? Fiecare își poate răspunde. Însă ce se poate întâmpla la nivel european și mondial după acest act planificat poate fi de mare interes. Atentatul din 2001 din Statele Unite a îngrădit mult libertatea cetățenilor, pentru totdeauna. Planurile celor care conduc din spate geopolitica lumii creează contexte în care pot adopta legi restrictive și care îngrădesc libertatea cetățeanului, transformând lumea secolului al XXI-lea într-un nou ev mediu.

Este limpede că Vaticanul are planuri geopolitice și este profetizat că toată lumea va sta la picioarele acestei entități. Piedica cea mai mare în calea avansului papalității este creștinismul adevărat, care va fi identificat ca fundamentalism. Evenimente ca acesta pot genera contexte și legi împotriva fundamentalismului islamic, dar care, pot la fel de bine să fie asociate unui creștin adevărat, atunci când interesele unei puteri în spatele căreia stă balaurul din Apocalipsa 12 și 13 vor sta față în față cu ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.

La o întâlnire cu lideri și membrii carismatici din Italia (Caserta, 2014) papa Francisc a răspuns la trei întrebări, dintre care una era: „Ce necazuri și ce bucurii ai întâlnit pe această cale a împăcării?” Răspunzând acestei întrebări, Francisc a spus că cel mai mare necaz vine de la creștinii fundamentaliști, precum și de cei evrei și musulmani.

Ținând cont de declarația papei, trebuie să spunem că fundamentalismul este rău doar atunci când acționează fără spiritul lui Hristos, dar când adevărul, Cuvântul și Duhul Sfânt sunt pavăza fundamentalismului, aceasta nu este o greșeală, ci un bine necesar.

Refuzul credincioșilor de a accepta religia impusă a viitorului, realizată sub bagheta ecumenismului și a globalismului și vestirea de către ei a soliei Evangheliei veșnice, vor fi privite ca o ofensă la adresa planurilor și teologiei papalității, îi va eticheta ca fundamentaliști și deci, ca un pericol pentru umanitate. Nu este greu să ne imaginăm viitorul în care Cuvântul lui Dumnezeu și cei credincioși lui vor fi considerați „un atac contra păcii întregii umanității, care impune o reacție decisivă și solidară din partea noastră”.

Update: Ținând cont de situația globală de acum, nu trebuie să uităm de cartea iezuitului Malachi Martin, The Keys of this Blood: Pope John Paul II Versus Russia and the West for Control of the New World Order, carte în care preotul catolic descrie o parte din planurile Vaticanului pentru dominația mondială. Mai jos puteți citi câteva lucruri scrise în această carte, chestiuni care vor fi înțelese mai bine urmărind și scurtul documentar Iezuiții.

„Din poziția favorabilă a lui Ioan Paul, prima mare problemă cu care se confruntă cei mai mulți dintre rivalii săi pe arena globală este aceea că, ca individ și ca grup, ei încă abordează situația mondială cu o mentalitate locală. Cea de-a doua problemă majoră a lor este aceea că, cu excepția lui Mihail Gorbaciov, niciunul dintre ceilalți rivali, nu are un sistem de valori în jurul căruia să se poată forma și menține, de-a lungul timpului, o nouă structură mondială pentru națiunile lumii.

Totuși, oricare ar fi propriile lor șanse la victoria finală în jocul sfârșitului de mileniu, Ioan Paul îi ia în serios din mai multe motive. Primul, este realitatea practică că, cu câteva excepții, aceste grupuri stau într-o serioasă și foarte eficientă ostilitate față de Ioan Paul și biserica sa, mai mult decât stau împotriva lui Gorbaciov și a statului-partid al lui. Ei constituie elemente de opoziție profundă față de propria acceptare a papei ca un lider mondial. Ei provoacă rău bisericii sale prin infleunța pe care o exercită asupra membrilor ei. Ioan Paul se simte constrâns să ia în serioas acești rivali globali … pentru că lupta lor gravitează în jurul axei bunurilor lumii. În jurul finanțelor, comerțului și industriei, în jurul politicii și chestiunilor militare și teritoriale și nu în cele din urmă în jurul religiei.

….

Din poziția sa favorabilă de la Vatican – cel mai mare post de ascultare al lumii – papa Ioan Paul este conștient cu acuitate de mișcările zilnice și de planurile cu rază mare de acțiune a fiecărui grup major global, deși fiecare dintre aceste grupuri a întreținut o „sală operativă”. Adică, un fel de cartier general de înaltă comandă, în care tacticile, strategiile și țelurile finale sunt făcute în fața hărților și modelelor de acțiune. E ca și cum papa însuși ar intra în aceste „săli operative”, nevăzut în veșmântul său alb, pentru a-i vedea pe liderii fiecărui grup urmărind acele hărți și modele de acțiune. E ca și cum el ar putea asculta toate discursurile și dezbaterile despre forma lumii care va veni și despre sistemul de ordine mondial dorit de fiecare grup.

Astfel de săli operative ar putea să nu existe în fiecare caz. Dar conceptul prezintă o cale ordonată și precisă de a urmări inteligența, înțelegerea și aprecierea lui Ioan Paul față de diferiți indivizi, sisteme și grupuri care s-au înghesuit pe arena jocului de sfârșit de mileniu. Este o cale de a vedea, ca prin ochii pontifului, multitudinea remarcabilă de forțe care îl înfruntă. Forțe care cu adevărat pregătesc lumea pentru o aliniere geopolitică, chiar dacă în timp ce ei înșiși sunt prinși și purtați de curenții adânci și irezistibili ai afacerilor omenești. Acestea sunt curente, susține Ioan Paul, asupra cărora toate aceste grupuri globaliste vor exercita o oarecare influență pentru un timp, dar care nu sunt înțelese de niciunul, nici măcar percepute. …

Primul grup globalist provincial stă singur. Sala operativă a sa este o casă exclusiv pentru cei pe care papa îi descrie ca „îngeriști” (engleză – angelists). Numele acesta este precis în descrierea sa. Pentru că hărțile și modelele de acțiune al acestui fort de operații imaginare arată centru lumii ca fiind acele terenuri care sunt locuința îngerilor lui Alah, pământuri iluminate cu lumina cerească a credinței a profetului Mahomed și a sfintei legi a lui Alah, Șaria.

În cea de a doua sală operativă a situaţiei provincial globaliste, un set de hărţi şi modele de acţiune sunt împărtăşite de câteva grupe de creştini (sectele adventistă, baptistă şi evanghelică), precum şi câteva grupe de necreştini (Ştiinţa Creştină, Martorii lui Iehova, Mormonii şi Unitarienii), care sunt la fel de exclusiviste ca şi contrapartea lui musulmană, dar fără ambiţii politice explicite şi fără un extremist revoluţionar.

Unii dintre asociaţii lui Ioan Paul denumesc aceste grupuri ca fiind minimaliste, deoarece ei se aşteaptă ca, până la o zi (încă necunoscută), ca fiind „Ultima zi” a istoriei omenirii, aceste grupuri să constituie un minim al populaţiei lumii. Termenul de minimalist este un termen adecvat pentru a descrie aceste grupuri din punct de vedere al numărului lor de membri, cu excepţia sectelor baptistă şi anglicană, în care numărul este aproximativ în jur de 50-70 de milioane în întreaga lume, dar niciunul dintre celelalte nu depăşeşte 7 milioane, cel mai mic număr fiind cel al Martorilor lui Iehova (aproape de şase cifre). Iar termenul de minimalist se însumează în mod corespunzător esenţa oricărei imagini exterioare globaliste a fost dezvoltată de aceste grupuri. Fiind intenţionat restrictive în ideea lor cu privire la modul în care majoritatea vastă a omenirii va înainta pe termenul lung şi final, ele se aşteaptă ca imaginea lor religioasă, acum împărtăşită de un minimum de oameni, va deveni norma absolută pentru toţi aceia care vor înainta cu bine şi vor ajunge la fericirea veşnică.

Deoarece niciunul dintre aceste grupuri nu sunt constituite din „biserici ale săracilor”, fiind localizate în mare parte în clasele economice superioare şi superior mijlocii ale influenţei, pot fi disproporţional mai mari decât ar permite dimensiunea lor din punct de vedere numeric. Majoritatea acestor grupuri se angajează oficial într-o lucrare misionară foarte activă şi bine coordonată, în care concurează cu încercările misionare romano-catolice. Fiecare dintre ele manifestă o împotrivire profund înrădăcinată care ajunge până la o vrăjmăşie cultivată faţă de tot ce reprezintă Ioan Paul ca om al bisericii şi ca geopolitician.

În globalismul lor destul de evident, nu pot fi detectate nici măcar liniile de bază ale gândirii geopolitice. Deoarece îşi pun speranţele centrale pentru victorie în sosirea unei anumite „zi a Domnului” şi le lipseşte orice experienţă vie a acţiunii geopolitice, aceste grupuri apar a fi globaliste, dar nu intre în competiţia georeligioasă. Interesul lor faţă de Ioan Paul constă în elementul de împotrivire faţă de el. acea împotrivire printre minimaliştii necreştini este evidentă dacă, asemenea mormonilor şi adepţilor Ştiinţei Creştine, neagă elementul central al creştinismului lui Ioan Paul, şi anume pe Isus. Printre creştinii minimalişti, împotrivirea este virulentă şi are o istorie lungă. În ciuda deosebirilor reciproce, de exemplu aceea dintre Biserica Creştină Adventistă, Biserica Codului Credinţei Avraamice şi Adventiştii de Ziua a Şaptea, aceste grupuri sunt una în împotrivirea faţă de Roma ca fiind „Desfrânata cea roşie a Mediteranei”.

Din cauza perspectivelor lor separate şi separatiste cu privire la lume, într-un anumit sens, aceste grupuri sunt în cel mai bun caz nişte aliaţi neliniştiţi. Dar există motive întemeiate pentru a fi încadrate de Ioan Paul într-un centru de comandă unic.

Motivul este acela că originile lor le unesc cu privire la un anumit punct de vedere cu privire la papa Ioan Paul. Toate aceste grupuri au apărut în contextul răzvrătirii împotriva autorităţii şi puterii învăţăturii privilegiate a Bisericii Romei. În timpuri şi locuri diferite, fiecare grup minimalist a ieşit din rândurile lovite, dar mereu înaintând ale caravanei geopolitice a Bisericii papale. Fiecare grup a rămas în locul în care a debarcat şi fiecare îşi păstrează obiecţiunile profunde faţă de autoritatea întruchipată acum de pontificatul şi persoana lui Ioan Paul II.

O altă trăsătură importantă şi practică împărtăşită de minimalişti este că toate grupurile au răsărit în contextul democraţiilor occidentale, iar vasta majoritate a acestora sunt produse autohtone ale Statelor Unite. Ele s-au format în însuşi pântecele principiilor democratice occidentale ale drepturilor omului şi demnităţii individuale. Cu puţine excepţii, ele acceptă interpretarea americană târzie cu privire la „zidul” care separă biserica şi statul. Dificultatea pentru Ioan Paul şi, desigur, pentru grupurile minimaliste însele este că principiile democratice de care s-au ataşat sunt pe punctul să inunde sistemul ideilor de bază prin care se identifică ele însele şi pe temeiul cărora doresc să interacţioneze cu restul lumii. În ochii lor, respectul propriu faţă de principiile democratice le impune obligaţia atât religioasă, cât şi civilă şi politică de a apăra dreptul fiecărui om de a fi greşit. Fiecare om trebuie să aibă dreptul nu numai de a crede în iadul celor condamnaţi, ci şi în cerul celor mântuiţi. Fiecărui om trebuie să-i fie asigurat literalmente dreptul de a alege iadul în favoarea cerului. Această obligaţie a fost dusă până la extrema că nu numai îi separă pe minimalişti de Ioan Paul, ci îi aşază împotriva lui. Îi separă de „sfântul părinte” (n.tr. ghilimele adăugate) deoarece principiile democratice nu pot lua prioritatea revelației divine. Nimeni nu poate fi forţat să creadă în cer sau iad, sau să aleagă unul sau altul. Cu toate acestea, pentru Ioan Paul este axiomatic faptul că nimeni nu are dreptul democratic sau de altă natură de a fi greşit din punct de vedere moral şi nicio religie bazată pe revelaţia divină nu are dreptul moral de a susţine o greşeală morală sau de a adera la ea. Într-o lume care a ajuns să se vadă pe sine din perspectiva „dreptului de a fi greşit”, care este comună minimaliştilor, pretenţia fiecăruia dintre aceste grupuri de a fi auzit pe baze egale cu oricine altcineva nu poate fi ocolită.”

 Malachi Martin, The Keys of this Blood: Pope John Paul II Versus Russia and the West for Control of the New World Order, Simon & Schuster, 1990, pag. 280, 281, 284, 285-287.

Mai jos puteți urmării un seminar care încearcă să pătrundă în simbolistica religiei islamice:

Similar Videos

First Baptist Church permite hirotonirea și căsătoria homosexualilor

2540 0

Biserica care a dat primul președinte pentru Convenția Baptistă de Sud (First Baptist Church) va permite hirotonirea homosexualilor și a transsexualilor, precum și căsătoriile între persoane de același sex. Conform The Greenville News, un ziar publicat în Greenville, South Carolina,

Diavolul este un simbol a spus Generalul Superior al Iezuiților

1217 0

Generalul superior al iezuiților: „Am creat figuri simbolice, cum ar fi diavolul, pentru a exprima răul” Fr. Sosa a mai spus că dacă femeile erau diaconi, „mai multe uși” s-ar putea deschide după aceea. Creștinii au creat „diavolul” ca o

Prima întâlnire pentru comemorarea Reformațiunii

7112 0

În luna octombrie a acestui an, papa Francisc va face o vizită în Suedia – împreună cu lideri luterani, precum și din alte confesiuni creștine – pentru un gest ecumenic de comemorare a începutului reformei protestante. Luteranii și catolicii au