Există cerul cu adevărat?

Milioane de oameni anticipează, deşi din motive diferite, un timp când vor putea părăsi această planetă, mutându-se pe alta mai fericită, mai puţin poluată, undeva în spaţiu. Mulţi cred că timpul e pe sfârşite pentru această planetă poluată şi suprapopulată, care a fost atât de prost folosită timp de 6000 de ani. Fie şi numai din motive de supravieţuire, ei speră să se mute pe un satelit orbită, făcut sigur în mod ştiinţific printr-o tehnologie ce nu dă greş. Acolo, într-un mediu prietenos, susţinut în mod artificial, ei speră să devină pionierii unei noi lumi în spaţiu pentru neliniştiţii pământeni.

Alte milioane privesc spre cer şi fac planuri entuziaste pentru călătorii mai lungi în spaţiu, mult dincolo de limitele sistemului solar. Aşteptările lor nu se bazează pe producerea ştiinţifică de peisaje de laborator şi chimicale reciclate. Ei caută un cămin în spaţiu, total independent faţă de influenţa şi erorile umane; un cămin în care să nu existe mândrie corupătoare, egoism şi păcat; un cămin numit cer, pe care îl cred a fi în curs de pregătire pentru ei. Ei se aşteaptă să călătorească acolo mult înainte ca savanţii în salopete albe să-şi dezvolte colonia satelit. Este uşor să simţim împreună cu cei ce sunt sătui de problemele stresante ale planetei pământ şi care vor să emigreze într-un mediu ceva mai plăcut. Dar vor putea condiţiile artificiale dintr-o colonie autosusţinută în spaţiu să fie mult superioare pământului nostru învechit? E adevărat că o atmosferă creată artificial ar putea fi mult mai uşor întreţinută şi menţinută, dar ce se întâmplă în ultimă instanţă cu problemele de bază ale supravieţuirii?

Boala şi moartea nu pot fi evitate în spaţiu mai mult decât pot fi aici. Crima şi nedreptatea vor urmări fiinţele umane oriunde ar călători în univers. Dezamăgirile şi necazurile ce zdrobesc inima vor continua să marcheze cursul scurt al existenţei umane, pur şi simplu pentru că cea mai mare problemă a omului este omul însuşi. El nu poate scăpa de natura sa egoistă schimbându-şi locaţia – fie şi pe o altă planetă, după cum nu poate scăpa de natura sa muritoare prin schimbarea mediului înconjurător.

Ceea ce are omul cu adevărat nevoie este o natură perfect integrată, fără păcat, care nu va mai fi supusă bolii sau morţii, împreună cu un nou mediu înconjurător în care să trăiască pentru veşnicie. Un astfel de aranjament ideal este singurul care va rezolva problemele şi va împlini toate visele tuturor oamenilor din lumea de azi. Sănătate perfectă, o casă frumoasă, o climă ideală şi viaţă veşnică – ce altceva şi-ar mai putea dori cineva?

Pot aceste condiţii incredibile să devină vreodată realitate? Savanţii spun: Nu. Ei pot promite o sănătate mai bună şi o viaţă mai lungă, dar nu nemurirea. Ei speră într-un aer mai curat, condiţii de lucru îmbunătăţite, dar nu un mediu fără microbi. Mai mult nu pot face. Dar ascultă, există un loc în curs de pregătire, un loc ce depăşeşte orice descriere oricât de extravagantă. Mulţi savanţi îi neagă existenţa pentru că ei nu cred că există un Dumnezeu care locuieşte într-un loc numit ceruri.

ÎNAPOI LA PLANUL ORIGINAL

Aş vrea să vezi că acest viitor cămin, ce este acum în curs de pregătire va împlini de fapt planul original al lui Dumnezeu pentru fericirea desăvârşită a omului. Va egala frumuseţea desăvârşită şi gloria pe care Dumnezeu le-a încorporat în grădina Edenului. Isaia o descrie astfel: „cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El” (Isaia 64:4).

Profetul declară că „de la începutul lumii” oamenii n-au auzit nici n-au văzut plinătatea planului lui Dumnezeu. Declaraţia este clară – cândva oamenii au văzut, au auzit şi au ştiut lucrările minunate pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru poporul Său. De fapt, acest plan a fost descoperit lui Adam şi Evei în toată splendoarea sa. Dumnezeu voia ca tot pământul să fie ca Edenul, grădina Domnului. El a dat primilor noştri părinţi patru daruri extraordinare – viaţa, un caracter neprihănit, un cămin frumos şi stăpânire asupra pământului. Ei ar fi putut avea aceste daruri pentru totdeauna, pur şi simplu alegând să asculte de Dumnezeu în privinţa pomului oprit. Prin ascultare de voia Sa, Dumnezeu intenţiona ca familia omenească să fie în mod ideal şi veşnic fericită.

Îngerii trebuie să fi plâns când au văzut păcatul intrând pentru prima dată în familia omenească. Îndată, toate acele provizii originale au început să fie retrase. Adam şi Eva au început să moară, conform cu declaraţia lui Dumnezeu, stăpânirea lor a trecut pentru un timp în mâinile Satanei, imaginea neprihănirii a fost stricată înlăuntrul lor şi au fost conduşi afară din grădina care era căminul lor. Primele trei capitole ale Bibliei ne prezintă imaginea acestei mari pierderi. Intrarea păcatului şi istoria căderii omului ne sunt exprimate în mod grafic în Geneza 1, 2 şi 3. Dar ultimele trei capitole din Biblie ne prezintă exact opusul, povestindu-ne despre restaurarea tuturor lucrurilor. Dispariţia păcatului şi a Satanei, precum şi îndepărtarea blestemului sunt descrise în Apocalipsa 20-22.

Acum, daţi-mi voie să vă asigur că noul cămin al celor neprihăniţi va fi chiar aici pe pământ. Isus ne spune aceasta în Matei 5:5. Una din fericiri spune: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul.” Reţineţi. Poporul lui Dumnezeu va locui în cele din urmă în această lume frumoasă, nu aşa cum este astăzi, ci aşa cum va fi pregătită pentru sfinţi.

Cu cât ne gândim mai mult, cu atât pare mai natural să fie aşa. Când a creat lumea, Dumnezeu a planificat pentru copiii Săi să locuiască aici. El a aşezat pe primii noştri părinţi într-un paradis fără pată sau defect. Acum e adevărat că diavolul a apărut pe scenă şi a întrerupt planul lui Dumnezeu, dar nu l-a schimbat. Dumnezeu va aduce în final la îndeplinire scopul Său original aşa cum a fost descoperit în grădina Edenului. El va returna acest pământ primului său stăpân. Îl va face din nou desăvârşit şi fără păcat şi poporul Său va locui aici în frumuseţea Edenului refăcut. Cei răi au astăzi mai mult din acest pământ decât cei neprihăniţi, şi bănuiesc că firmele financiare au mai mult decât cele două grupuri împreună. Dar, într-o zi, Dumnezeu spune că sfinţii vor moşteni pământul.

Cu siguranţă nimeni n-ar vrea pământul aşa cum este el acum, pentru că e dezastruos. Putem mulţumi Domnului că ce ne dă înapoi va fi cu totul diferit de ceea ce vedem azi în jurul nostru. În Isaia 65:17 citim aceste cuvinte frumoase: „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou.” Aceasta este declaraţia Vechiului Testament, iar în Noul Testament citim acelaşi lucru în Apocalipsa 21:1: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou.”

Această lume a noastră, îmbibată de sânge, va fi complet înlocuită şi orice urmă de păcat va fi ştearsă pentru totdeauna. Petru o descrie în aceste cuvinte: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13). Asta e lumea pe care mi-o doresc ­– o lume în care locuieşte neprihănirea! Dumnezeu va avea din nou o planetă pură şi curată. Ascultă, dacă cineva neglijează ocazia de a trăi acolo, face cea mai mare greşeală din viaţa lui! Aceasta este cea mai tragică greşeală pe care o poate face cineva. Să ne ajute Dumnezeu ca acest cămin să fie certitudinea noastră glorioasă.

E şocant cât de multe concepţii sucite şi slabe despre ceruri au acceptat oamenii. Cei mai mulţi cred ca e un loc eteric undeva departe – şi asta e tot ceea ce ştiu marea lor majoritate. Unii cred ca e „acolo sus” undeva. Da, este „acolo sus” şi putem fi de acord cu aceasta, pentru că Isus când a plecat S-a înălţat la cer (Fapte1:9). Şi a spus: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2,3).

Vă rog să remarcaţi că Isus a numit cerul un loc. New York e un loc şi cerul va fi la fel de real ca şi New York-ul. Isus a declarat că Se duce să pregătească un loc şi apoi va veni să ne ia cu El în acel loc. Aceasta nu este o idee imaterială, ireală. Cei neprihăniţi nu vor sta pe nori acolo în spaţiu, cântând din harpe şi în coruri aleluia în toată veşnicia. Aceasta e o imagine a cerului cât se poate de falsă şi nebiblică. Singurul motiv pentru care puţini oameni nu vor să meargă în cer este acela că nu ştiu cum va fi acolo. Când şi când poţi întâlni câte o persoană care îţi spune deschis că nu e interesată să meargă în ceruri, dar aceasta doar pentru că are o înţelegere greşită despre cer. Miturile populare au făcut ca cerul să pară plicticos şi neinteresant.

Adevărul despre cer face ca acesta să fie unul din cele mai interesante locuri pe care ni le putem imagina. Capitala acestei viitoare ţări slăvite se numeşte Noul Ierusalim şi este acum în construcţie după mărturia lui Isus şi a lui Pavel. Va acoperi o suprafaţă mai mare decât Virginia, districtul Columbia, Pennsylvania, New Jersey şi Rhode Island luate împreună. Dacă vi se pare de necrezut, nu vă cer să mă credeţi pe cuvânt. Iată ce spune Biblia: „Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate” (Evrei 11:16). Aici ni se spune că Dumnezeu pregăteşte o cetate pentru poporul Său. Și o pregăteşte acum.

Acum se ridică câteva întrebări. Ce fel de cetate construieşte Dumnezeu pentru cei credincioşi? Unde o pregăteşte? Apocalipsa 21:2 ne dă răspunsul: „Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim.” În paradis în acest moment, mult deasupra stelelor şi planetelor, Dumnezeu pregăteşte locuinţe pentru tine şi pentru mine. Într-o zi, această cetate albă, strălucitoare va coborî jos pe pământ şi va rămâne aici ca locuinţă veşnică pentru cei neprihăniţi. Cât de mare va fi? Apocalipsa 21:16 ne spune: „Cetatea era în patru colţuri (…) A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini.”

Remarcaţi că cetatea este perfect pătrată şi că perimetrul ei este de 12000 prăjini, sau 1500 mile (2400 km). Cum o prăjină măsoară o optime de milă, aceasta înseamnă că cetatea are lungimea fiecărei laturi de 375 mile (600 km). Mă credeţi sau nu, 450 de oraşe cât New York-ul încap în interiorul zidurilor giganticei cetăţi. Străzile sunt din aur curat, iar porţile dintr-o perlă – nu perle lipite, ci făcute de fapt dintr-o singură perlă. Imaginaţi-vă, dacă puteţi, o cetate de asemenea dimensiuni chiar aici pe acest pământ!

CORPURI DIN CARNE ŞI OASE

Vreau să vă prezint în limbaj omenesc, dacă este posibil, ceva din frumuseţea, slava şi realitatea cerului. Notaţi că cerul este foarte, foarte real. Această realitate este cea mai frumoasă calitate. Vom avea corpuri reale şi vom avea activităţi reale. De fapt, în Isaia 65 ni se spune că cei răscumpăraţi vor sădi vii şi vor mânca din rodul lor; vom construi case şi le vom locui. „Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii, şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor” (Versetele 21, 22).

Acum, s-ar putea să vă surprindă, dar în ceruri vom avea corpuri din carne şi oase. Aşa ne învaţă Biblia. Şi vom dovedi aceasta folosind două texte. În Filipeni 3:21 citim: „El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale.” E fascinant să ştii că trupurile noastre vor fi schimbate. Vom avea trupuri exact aşa cum a avut Isus după înviere! Nu e niciun mister aici pentru că Isus a explicat ucenicilor despre acest trup. El a spus: „Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu” (Luca 24:39). Mai întâi le-a apărut şi le-a spus că are carne şi oase. Apoi a mâncat cu ei şi, în cele din urmă, S-a înălţat la cer din mijlocul lor. Această succesiune de evenimente din viaţa Domnului răspunde la multe întrebări privind propria noastră natură în ceruri. Vom avea un corp exact ca cel pe care l-a avut Isus după înviere.

NE VOM CUNOAŞTE UNUL PE ALTUL

Acum se ridică o altă întrebare interesantă care a lăsat perplecşi milioane de oameni: Ne vom cunoaşte acolo? Vom fi în stare să ne cunoaştem unul pe altul pe lumea cealaltă?

Mulţi oameni au concepţia greşită că cerul va fi foarte impersonal. Deşi încercările şi necazurile trecute vor fi şterse din minte, cu siguranţă nu ne vom uita prietenii şi familia. Nimeni nu va fi cunoscut doar ca un număr animat! Adevărul e că ne vom cunoaşte unul pe altul în ceruri aşa cum ne cunoaştem acum. Pavel scria: „Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin” (1 Corinteni 13:12). Dacă înţeleg bine limba română, asta înseamnă că ne vom cunoaşte mai bine decât am reuşit să o facem cât am trăit aici. Cât suntem aici vedem lucrurile ca în ceaţă şi adesea ne înţelegem greşit unii pe alţii. Aceasta nu se va întâmpla niciodată pe noul pământ. Ne vom cunoaşte unul pe altul cât se poate de bine.

Isus a spus: „(…) că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în împărăţia cerurilor” (Matei 8:11). Acest text ne face să fim siguri că vom recunoaşte marii eroi ai Vechiului Testament. Nu doar că vom fi uniţi pentru totdeauna cu cei pe care i-am iubit pe pământ, dar vom putea face cunoştinţă cu titanii spirituali care ne-au inspirat pe paginile Bibliei.

Celor mai mulţi oameni le plac reuniunile şi întoarcerile acasă. Ce plăcere să întâlneşti vechi prieteni după atât de mulţi ani şi să reiei legături nostalgice din trecut. Cerul n-ar fi un loc de bucurie dacă nu am putea recunoaşte pe cei din jur. Am avut bucuria să conduc mii de oameni la Hristos şi abia aştept să mă întâlnesc cu ei în jurul tronului lui Dumnezeu. E de neconceput că nu voi avea niciodată asigurarea că măcar unul din aceste suflete a rămas credincios până la sfârşit şi a primit cununa vieţii. Fără îndoială, vom întâlni acolo oamenii pe care i-am câştigat şi vom fi în stare să vedem cercul infinit al influenţei care a vibrat de la o inimă la alta şi de la o viaţă la alta.

Puteţi să vă imaginaţi emoţia de a auzi pe cineva în ziua aceea: „Tu eşti cel ce m-a influenţat să-L urmez pe Isus în calea mea. Mulţumesc! O, mulțumesc că ai făcut posibil să fiu aici”? Cu siguranţă aceasta va fi o mare parte din răsplata sufletelor câştigate.

Pavel scria filipenilor: „Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii” (Filipeni 4:3). Avem aici o dovadă foarte interesantă că numele de pe pământ sunt înregistrate în cărţile din ceruri. Nu avem niciun motiv să credem că acei credincioşi împreună lucrători cu Pavel au primit alte nume noi, îngereşti după ce au fost convertiţi. În cartea vieţii au fost scrise exact aceleaşi nume pe care le-au dat mamele lor iudaice. Acelaşi lucru e adevărat şi astăzi. Ion, Vasile, Adrian, Dana şi Maria sunt înregistrate cu credincioşie ca meritând viaţa veşnică, prin credinţa în Isus.

Avem acum o altă privire asupra acestui subiect în cartea Apocalipsei. Într-una din viziunile sale, lui Ioan i-a fost arătată slava Noului Ierusalim. A fost atât de ameţitor încât profetul a fost aproape copleşit de slava sa. În viziune, pe măsură ce se apropia de zidurile strălucitoare, Ioan a văzut că fundaţia cetăţii era compusă din 12 pietre preţioase, fiecare având altă culoare. Apoi a văzut că un nume era înscris pe fiecare din aceste pietre sclipitoare.

După ce Noul Ierusalim va coborî pe acest pământ la sfârşitul celor o mie de ani, pământul va fi recreat în forma sa originală desăvârşită. Locuinţa lui Dumnezeu va fi între oameni şi sfinţii vor locui atât în cetate, cât şi pe noul pământ. Vom avea cetatea ca reşedinţă şi pământul ca proprietari. Isus pregăteşte chiar acum locuinţele din Noul Ierusalim (Ioan 14:1-3). Noi ne vom construi propria casă la ţară, fiecare în model propriu (Isaia 65:21,22).

PALAT ÎN ORAŞ ŞI LOCUINŢĂ LA ŢARĂ

Vom fi mulţumiţi cu locuinţele pe care ni le pregăteşte Isus? El a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc.” Mă duc să pregătesc un loc pentru cine? Pentru voi! Poţi pune propriul tău nume acolo dacă vrei, pentru că este adevărat. El a plecat să pregătească un loc pentru tine, un loc care va avea numele tău pe el. E ceva care îmi place, pentru că Domnul e un constructor care ştie exact ce mi-ar place mai mult.

Cred că Domnul Se va întâlni cu fiecare dintre noi şi ne va face turul Cetăţii Sfinte. Ne va însoţi pe străzile aurite să ne arate diferite locuri de interes în Noul Ierusalim. Ne va plimba de-a lungul râului vieţii şi ne va spune despre pomul vieţii, care creşte deasupra râului şi dă roade diferite în fiecare lună a anului. Ne va plimba de pe o stradă pe alta şi, în cele din urmă, în timp ce ne plimbăm, vom vedea un anumit palat. În clipa în care îl vom vedem, ceva în sufletul nostru ne va spune: „Aceasta e ceea ce am visat întotdeauna. Acesta e genul de casă pe care mi-ar plăcea să o am!” Şi Isus îţi va întrerupe gândurile şi va spune: „E a ta, am pregătit-o exact aşa cum ştiam că îţi va plăcea. E făcută special pentru tine.”

În plus, vom putea să ne construim propria noastră casă la ţară. Vă amintiţi că Isaia ne-a promis că vom construi case şi le vom locui? Şi ne putem alege singuri unde le vom construi. O întreagă lume nouă şi frumoasă e în faţa noastră şi putem alege locul ce se potriveşte cel mai bine personalităţii noastre şi ne putem amplasa viitoarea casă acolo. Închid câteodată ochii şi încerc să mă gândesc la un loc care mi-ar plăcea şi cred că găsesc o mulţime care m-ar face fericit. Va fi fără nicio urmă de păcat, pentru că nu va mai fi blestem în ţară. Nu vom mai fi călcaţi de hoţi şi nu ne vom mai pierde casele în incendii. Am vorbit cu bieţii oameni cărora le-a ars casa distrugând tot ce aveau. Alţii şi-au pierdut economiile de-o viaţă din cauza delapidatorilor și hoţilor.

Cineva ar putea spune: „Ştii, eu nu ştiu să construiesc. Nu cred că mi-ar place să construiesc case.” Ascultă, nu cred că va fi genul de muncă grea pe care bieţii muncitori din construcţii o depun aici. Nu, nu va fi deloc ceva în genul acesta. Cât despre cunoştinţele necesare pentru a construi, nu trebuie să te îngrijorezi nicio clipă. Nu va fi nicio limită privind ceea ce putem învăţa. Vei avea o întreagă veşnicie în faţă să înveţi şi să înţelegi. Dacă nu ştii nimic despre muzică, ia un curs de muzică. Alătură-te corului îngeresc. Poţi să alegi să cânţi la bas într-o zi şi să înveţi să cânţi partea bas-ului, apoi poţi să mergi la tenor şi să cânţi partea tenorului. Poţi să cânţi orice voce alegi şi să înveţi despre muzică atât cât doreşti.

Poţi învăţa arhitectura. Poţi învăţa cum să construieşti. Poţi învăţa despre natură. Sau poate, vrei să studiezi astronomia. Câteodată, când privim cerul şi vedem o steluţă galbenă sclipind spre sud-vest, spunem: „Mă întreb ce face steluţa aceea sus acolo?” Ascultă, într-o zi nu va mai fi nevoie să ne întrebăm, vom putea spune: „Cred că am să mă duc să văd ce e acolo.” Apoi vom putea vizita steaua. Aşa va fi pe noul pământ. Vom putea călători cu viteza luminii. Îngerii pot face aceasta acum. Într-o zi, Daniel a început să se roage şi, înainte de a termina rugăciunea, un înger a coborât toată distanţa de la ceruri până la el. Şi îngerul i-a spus: „Daniel, când ai început tu să te rogi, Dumnezeu m-a trimis de la tronul Său şi acum sunt aici să răspund la rugăciunea ta.” Vom fi şi noi în stare să călătorim aşa. Vom putea ieşi să vizităm marele univers al lui Dumnezeu şi să înţelegem lucruri pe care mintea omenească nu a fost în stare să le înţeleagă mai înainte.

Adesea sunt întrebat dacă vor fi animale în ceruri. Biblia are un număr surprinzător de referinţe legate de această întrebare. Iubitorii de animale vor avea o întreagă expoziţie acolo! „Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt” (Isaia 11:6-9).

Am auzit adesea de lei domesticiţi care lasă copiii să se joace pe spatele lor. Prea adesea totuşi am citit despre asemenea animale care au atacat copiii ca şi animalele sălbatice.

Ravagiile păcatului au făcut natura animalului impredictibilă. Dar în Edenul restaurat al lui Dumnezeu nu va fi absolut niciun pericol de violenţă din partea leilor, leoparzilor, urşilor sau şerpilor – cu atât mai puţin din partea animalelor de casă de pe pământ. În această lume, orice creatură trebuie să se ferească de atac tot timpul. Dominația celor cu gheare şi colţi a creat o atmosferă constantă de frică în regnul animal. Păsările par să nu fie niciodată relaxate întrucât își rotesc capul dintr-o parte în alta, în căutarea unui potenţial atacator.

Din nefericire, numai în paradisul restaurat vom putea să lăsăm garda jos împotriva violenţei din partea altor fiinţe umane. Pentru prima dată de la Eden încoace oamenii vor fi în stare să aibă încredere în alţi oameni. Nu va fi acolo nimeni care să producă durere sau nefericire vreunei creaturi.

NICI BOALĂ, NICI MOARTE

Cum nu va mai fi boală, durere sau moarte, unele ocupaţii şi profesii nu-şi vor mai găsi locul acolo. Nici doctorii, nici asistentele, nici antreprenorii de pompe funebre, nici agenţii de asigurări nu vor găsi pe cineva cu care să facă afaceri. Problemele financiare vor fi izgonite pentru totdeauna. Problemele care ne produc cele mai mari dureri acum, nu vor mai exista în minţile sfinţilor. Ei vor uita pentru totdeauna necazurile acestei vieţi. Nu vom plânge pentru cei dragi care nu vor fi acolo? Fără îndoială că vom plânge când vom descoperi că lipsesc, dar atunci Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii noştri. Una din cele mai mari făgăduinţe din Biblie se găseşte în Apocalipsa 21:3,4: „Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.»” Nu e minunat? Dacă n-ar exista decât aceste două texte care să descrie cerul, aş vrea să fiu acolo! Tu, nu? Niciun motiv de supărare – nu durere, nu moarte, nu despărţire. În Isaia 33:24 citim încă ceva despre cei ce vor locui în lumea nouă. „Niciun locuitor nu zice: «Sunt bolnav!»” Câteodată, când mă întâlnesc cu ceilalţi în Sabat dimineaţă îi întreb: „Cum te simți astăzi?” Şi din când în când cineva îmi răspunde: „Nu mă simt prea bine. Probabil, ar fi trebuit să stau la pat.” Probabil ar fi trebuit, dar Îl iubeau pe Domnul atât de mult încât au preferat să vină la casa Sa de rugăciune. Da, oamenii se îmbolnăvesc, dar în ceruri nu va fi nevoie să folosim niciodată această expresie. Va fi cu totul înlăturată. Nu vom mai întreba niciodată: „Cum te mai simţi în dimineaţa asta?” Vom şti cum se simt. Se simt bine. Nu sunt bolnavi. Se simt perfect. Floarea nemuritoare a tinereţii se va vedea pe fiecare faţă. Nimeni nu va mai spune: „Sunt bolnav.” Nimeni nu va mai simţi disperarea de a vedea pe cei dragi suferind şi apoi să alunece peste prăpastiei în moarte.

Oh, tânjesc după această experienţă mai mult decât orice altceva. Copiii vor fi în siguranţă în această nouă împărăție pe care ni-o pregăteşte Dumnezeu. Lăsaţi-mă să vă spun, părinţi, vă va mângâia foarte mult să ştiţi că copiii voştri nu vor fi niciodată în pericolul de a fi călcaţi de o mașină. Nu voi uita niciodată scena din faţa cortului în timpul cruciadei noastre din Louisville. Am văzut în mijlocul străzii o fetiţă care a fost lovită şi ucisă de o maşină. Niciodată n-am fost în stare să-mi scot din minte imaginea acestei fetiţe zdrobite în drum.

Biblia spune că copiii vor fi acolo şi că ei se vor juca pe străzi fără a fi vreodată răniţi. „Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, care se vor juca pe uliţe” (Zaharia 8:5). Ce minunat! Părinţi, aţi auzit vreodată scrâşnetul frânelor maşinii făcându-vă să îngheţaţi? Şi să alergaţi repede la fereastră cu sufletul la gură să vedeţi dacă nu era copilul dumneavoastră în stradă? S-a întâmplat de mai multe ori, nu-i aşa? Dar pe noul pământ nu va mai exista teama că copiii dumneavoastră nu sunt în siguranţă. Şi chiar când se joacă pe malul râului vieţii, nu veţi fi deloc îngrijoraţi pentru ei. Nu vor cădea în apă să se înece. „Nici un rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul” (Isaia 65:25).

Copiii vor creşte acolo. Biblia spune că ei vor creşte precum viţeii în grajd şi adulţii vor creşte şi ei. Toţi vom creşte spiritual şi intelectual. Fără îndoială că vom creşte şi fizic. Sunt sigur că Adam era mult mai înalt şi mai puternic decât orice om din zilele noastre. Biblia ne spune că erau uriaşi pe pământ pe atunci. Unul din oameni este descris în Geneza ca având 10 picioare (3 m) înălţime. Pot foarte bine să cred că Adam şi Eva aveau cam 12 sau 15 picioare (3,60-4,50 m). Şi cred că întregul curs final al păcatului vă dispărea pe măsură ce vom creşte în asemănarea cu Dumnezeu, aşa cum a fost El reflectat în Adam şi Eva.

Scriind în contextul sfârşitului tuturor lucrurilor, Maleahi spunea: „Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd” (Maleahi 4:2). Adesea interpretăm acest text ca însemnând că părinţii vor putea vedea pe copiii lor devenind adulţi, dar nu credeţi că poate însemna că noi vom creşte scăpând de efectele păcatului? Deşi nu putem fi dogmatici asupra acestui punct, pare să însemne că se poate întâmpla.

Toate defectele vor fi lăsate în urmă când vom merge acolo. În Isaia 35:5,6 avem o făgăduinţă minunată: „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie.” Una din cele mai mari bucurii în cer va fi să auzi voci din toate părţile spunând: „Pot să văd, iarăşi!” şi „Acum aud!” şi „Sunt puternic!” Toate infirmităţile bătrâneţii vor dispărea pentru totdeauna şi vom vedea floarea tinereţii fără bătrâneţe. Orice minte va fi limpede şi ascuţită.

Pe când locuiam în India, am văzut adesea scene de suferinţă şi mizerie umană care-ţi rupeau sufletul. Cerşetori de-a lungul străzilor în anumite locuri – ologi, diformi fizic şi mintal, leproşi şi orbi. Nici măcar amintirea unei astfel de experienţe nu va afecta pe locuitorii acestui înnoit pământ.

Biblia spune: „(…) aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc” (Isaia 40:31). Având trupuri ce nu obosesc niciodată, vom putea explora întinderea maiestuoasă a Cetăţii lui Dumnezeu. Ne va lua doar un mic fragment de timp din veşnicie să traversăm fiecare stradă a Noului Ierusalim cu cele 1500 mile (aprox. 2400 km) de ziduri de iaspis curat. Fiecare centimetru pătrat din această planetă reconstruită va străluci de o rară frumuseţe şi atracţie. Celor care le place să călătorească vor descoperi că cerul este un loc special. Întregul univers necăzut în păcat va fi deschis studiului şi observaţiei noastre. Vom fi în stare să vizităm milioane de planete interesante, sisteme solare şi galaxii care n-au fost pătate niciodată de atingerea păcatului. Putem merge oriunde dorim, să stăm acolo cât vrem şi să ne întoarcem repede ca un fulger. Putem contempla ceva mai minunat?

Poate că te interesează oamenii ca şi pe mine. Te-ai gândit vreodată la bucuria de a face cunoştinţă cu oameni despre care ai citit în Biblie? În biblioteca mea este o carte în care un om încearcă să explice, într-un mod natural, cum a reuşit Noe să aducă toate animalele în corabie. Nu prea înţeleg pe omul care încearcă să explice aceasta, dar aş vrea să mă aşez lângă Noe şi să vorbesc cu el. Tu n-ai vrea? Vom face aceasta într-o zi. Vom putea să-l întrebăm şi să descoperim cum a adus acele animale în corabie şi cum au stat acolo împreună în timpul anului.

Apoi, m-am gândit la Avraam şi la ziua aceea teribilă când a trebuit să-şi ia propriul fiu, la porunca lui Dumnezeu, şi să-l omoare pe vârful muntelui Moria. Ce experienţă trebuie să fi fost aceasta pentru Avraam! Am încercat să-mi imaginez ce simţea tatăl urcând cu greutate coasta muntelui, ştiind că trebuia să-şi ucidă fiul cu propria mână. Aş vrea să-l întreb pe Avraam, într-o zi, despre această experienţă îngrozitoare şi el ne va explica exact ce înseamnă să trebuiască să iei viaţa propriului tău fiu.

Apoi, vreau să merg să vorbesc cu sutaşul care L-a văzut pe Isus crucificat – sutaşul care a spus: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu.” Mi-ar place să ştiu mai multe detalii din ziua aceea teribilă, ţie nu? Şi mamelor, nu aţi vrea să vorbiţi cu Maria? Treizeci de ani din viaţa lui Isus despre care nu ştim mai nimic. N-aţi vrea să întrebaţi pe Maria despre Isus când era copil şi tânăr? Chiar cu o imaginaţie bogată este greu să ne închipuim acele întâlniri speciale cu personajele din Biblie pe care am învăţat să le iubim şi să le respectăm. De aceea e atât de emoţionant să anticipăm cum va fi când vom putea să le întâlnim cu adevărat.

FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DE NEIMAGINAT

În 1 Corinteni 2:9 ni se spune: „Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Pentru mine aceasta este o făgăduinţă fără seamăn. În toată Biblia nu găsim aşa ceva. Când spune că n-am văzut niciodată ceva care să poată fi comparat cu cerul, e destul de grozav, căci am avut ocazia să văd lucruri minunate în lumea asta. Am vizitat multe ţări şi am văzut lucruri care m-au depăşit cu totul. Am văzut frumosul Taj Mahal în India. Am văzut munţii înalţi ai Elveţiei şi grădinile cu vestitele lalele din Olanda, dar cerul va fi incomensurabil mult mai frumos decât oricare din ele. Câţiva prieteni au fost în valea Caşmirului, peste marile trecători ale munţilor Himalaia. Ei mi-au spus că nimic de pe acest pământ nu se poate compara cu aceste văi frumoase. Câţiva dintre prietenii mei din Pakistan au mers în Shangri-La, ţara lui Hunza, şi mi-au povestit despre lacurile liniştite şi munţii frumoşi de acolo. Sună minunat, dar ascultă – Biblia spune că niciodată n-am auzit nimic care să ne dea cea mai vagă idee despre cum este cerul. Textul merge mai departe şi spune că nu ne-am imaginat niciodată adevărata frumuseţe de acolo. Nu s-a suit la inima omului. Am o imaginaţie bogată şi-mi pot imagina lucruri care nu sunt în această lume, dar Biblia ne spune că suntem departe de a începe să înţelegem frumuseţea şi slava cerului.

Unul din cele mai plăcute aspecte ale acestei locuinţe sfinte e acela că va fi o cetate curată şi o ţară curată. „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului” (Apocalipsa 21:27). Îţi poţi imagina nu doar o cetate întreagă, ci o întreagă planetă în care niciodată nu va mirosi a fum de ţigară? În ziua aceea Dumnezeu va avea un univers nelimitat în care nu va exista nicio otravă chimică. Străzile de aur nu vor fi otrăvite cu gunoiul cutiilor de bere şi al mucurilor de ţigară. Întinarea corpului, poluarea aerului și murdărirea străzilor vor fi necunoscute în capitala regală a lui Dumnezeu.

Am crescut lângă Winston Salem, în Carolina de Nord, şi mirosul dezgustător al fumului de ţigară stăruia în aer pe străzile oraşului. Fiind una din cele mai mari pieţe de desfacere pentru această iarbă dezgustătoare, aceasta emana mirosul familiar şi pătrunzător al tutunului îmbătrânit. Ce bucurie să pot părăsi locul în care atâta frumuseţe naturală era negată de miasma poluării cu nicotină.

Ulterior am răspuns chemării de a pleca misionar în India şi familia noastră s-a aşezat în frumosul oraş Bangalore. După ce ne-am aşezat în bungaloul închiriat, un vânt de răsărit începu să adie şi noi am descoperit ce se afla vizavi, de partea cealaltă a zidului. O fabrică de tutun! Pentru câţiva ani încă a trebuit să îndurăm mirosul neplăcut al otrăvii procesate.

După întoarcerea în Statele Unite, am răspuns invitaţiei de a păstori o biserică în Louisville, Kentucky. Cum am intrat în oraş, nările ne-au fost asaltate de un miros foarte familiar. Tutun din nou! Dar de data asta era combinat cu un puternic miros de alcool. Am descoperit că Louisville era renumit pentru tutunul şi distileriile sale. Acum sunt convins că nu pot scăpa cu adevărat de aceste influenţe corupătoare până îmi voi muta reşedinţa în cetatea curată a Noului Ierusalim.

Am făcut aluzie la multe din dramaticele schimbări în stilul de viaţă ce vor marca pe cei ce vor moşteni noul pământ. Am încercat să portretizăm în limbaj omenesc bucuria şi plăcerea de a locui în mediul perfect, fără niciun păcat sau influenţă corupătoare. Fiecare circumstanţă a fost provocatoare şi plină de neprevăzut, făcându-ne dornici să părăsim cât mai curând această vale a plângerii.

Simţurile noastre sunt stimulate de perspectiva unor asemenea beneficii fizice: lipsa durerii, a bolii sau a morţii. Şi totuşi, cea mai mare plăcere rezervată pentru cei mântuiţi nu are nimic de-a face cu stilul lor de viaţă, mâncarea lor sau natura lor nemuritoare. Cea mai dulce plăcere a cerului va fi să vedem pe Isus faţă în faţă şi să locuim cu El de-a lungul veşniciei. Ce perspectivă! Să vedem urmele cuielor în mâinile Sale şi să ne deschidem minţile la învăţătura Sa divină privind ştiinţa mântuirii. Acum vreau să închei întrebându-te: Când această zi se va arăta şi sfinţii vor mărşălui în cetate, vei fi printre ei? Avraam va fi acolo; Isaac, Iacov, Petru şi Pavel vor mărşălui pe porţi în cetate. Când ei vor intra acolo, vei fi şi tu? Poţi face o rezervare dacă vrei.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un grup de americani a fost surprins în Singapore şi, chiar dacă guvernul american a asigurat mijloace pentru a-i ajuta, a avut dificultăţi în a ieşi de acolo datorită vicisitudinilor războiului. Într-o zi, un domn bine, foarte elegant, a intrat în ambasada americană şi a spus: „Programaţi-mi plecarea, vă rog; vreau să plec cât mai curând cu putinţă.” Ambasadorul l-a întrebat: „Foarte bine, unde îţi este paşaportul?” La care bărbatul spune: „Nu am paşaport.” Ambasadorul îl întreabă: „Eşti cetăţean american?” El răspunde: „De fapt, nu. Nu mi-am scos niciodată actele necesare, dar am locuit acolo toată viaţa. Am o afacere acolo, am cont în bancă acolo şi iubesc America. Sunt american.” Ambasadorul spuse: „Îmi pare rău, dar nu pot face nimic pentru tine. Dacă nu eşti cetăţean, nu te pot ajuta.” Şi omul a plecat foarte dezamăgit.

Puţin mai târziu alt bărbat a intrat în ambasadă, îmbrăcat în haine vechi, de proastă calitate. Vorbea cu accent dur şi a cerut la rândul său să fie programat pentru următorul avion. Ambasadorul îl întrebă: „Unde îţi sunt actele?” La care omul a răspuns: „Iată-le! Tocmai mi-au fost eliberate înainte de a părăsi America.” Ambasadorul îi strânse mâna şi-i spuse: „Toată puterea guvernului american va fi folosită pentru a te ajuta să pleci în siguranţă.”

Amândoi oamenii iubeau America foarte mult. Amândoi pretindeau a fi americani, dar numai unul avea actele doveditoare, doar unul avea paşaport. Doar unul a putut face rezervare. Şi tu poţi face rezervare dacă vrei, dar trebuie să fii mai întâi cetăţean al regatului ceresc. Dacă vrei, poţi face rezervarea chiar acum. Când ziua aceea va veni, te vei putea alătura poporului lui Dumnezeu, din toate veacurile, să locuieşti în cetatea cea frumoasă în condiţiile ideale pe care ţi le-am descris. Nu pierde ocazia!